Familia-un element important

28.12.2014 22:03

Eu fac parte dintr-o famile cu 5 membrii:Mama(Irina),Tatal(Ion),Doua surori :( Simona si Luminita)

Simona este cea mai mare dintre  surori,Luminita mijlocia,iar eu evident cea mai mica.Tatal nostru si-a dorit intotdeauna un baiat insa Dumnezeu nu a vrut sa ii dea, asadar dupa ce si a treia incercare a esuat s-au oprit sa mai incerce:)

Comportamentul meu insa era de mica ca a unui baiat din anumite puncte de vedere..Eu  nu ma jucam cu papausi,eu nu aveam rabdare sa cos..imi placeau masinile..

Parintii mei sunt oameni modesti care ne-au oferit cat au putut si cum au putut,insa ne-au crezut cu multa iubire.Ne-au invata sa avem respect,sa ne comportam civilizat cand iesim pe strada sau mergem undeva.E drept ca nu au reusit sa ne invete aceste lucruri cu "vorba buna".Noi facem parte din generatia care ne-o "luam pe coaja" cand era cazul.Cand mama noastra era la munca Simona avea grija de noi si ii lua locul mamei.Luminita era cea care invata si care era cea mai cuminte dintre toate trei.Eu si Simona mai faceam boacane,noua nu ne placea sa invatam.Era un chin pentru noi sa facem teme mai ales ca mama ne controla temele si ne asculta.In fiecare saptamana era lege nescrisa :Sambata faceam curatenie generala,Duminca faceam teme.

Am facut aceasta mica descriere a familiei mele deoarece anumite experiente se vor lega si de surorile mele.

Primul meu "iubit" a fost Costel a.k.a Costelus.Era in clasa I iar eu eram in grupa mare la gradinta.Era vecinul nostru si ne jucam mereu impreuna.Mama lui era postarita,astfel ca imi daruia mereu timbre si felicitari.Relatia noastra se rezuma la saritul elasticului,ne jucam sotron si ma ajuta sa gasesc mereu o ascunzatoare buna cand jucam V-ati ascunselea.

Cand am plinit varsta de7 ani a fost prima data cand mama mi-a tinut o petrecere de ziua mea.Atunci Costelus a pupat pe obraz pe alta fata si mi-a zis ca ii place mai mult de ea si ca de acum se va juca doar cu ea.

Imi aduc si acum aminte de prima despartire,primele lacrimi,insa atunci aveam familia langa mine care ma mangaia si imi spunea ca nu merita sa plang pentru nimeni.

Atunci m-am simtit in siguranta,si sigura pe mine,si stiam ca orice va fi cineva imi va mangaia parul lung si imi va spune:Va fi bine!

 

Înapoi

Contact

Despre noi Femeile

© 2014 Toate drepturile rezervate.

Creați un site gratuitWebnode